Desen IV. A.17.09 Anul III. 07.04.20

Grupa: A.17.09 Anul III

Disciplina: Desen IV

Profesori: Manea S. Manea N.

Data: 07.04.20

Durata: 2 ore

Tema Lectiei: Compoziție din elemente arhitecturale contemporane. F 50x60 tehnici mixte.Stilistica arhitecturală în elaborarea compoziției cu motive arhitecturale contemporane, schițe grafice de studiu.

Competența specifică dezvoltată:  

1.      Elaborarea și reprezentarea compoziției grafice arhitecturale.

Sarcina: Realizați schițe grafice de studiu a creației unui architect contemporan, a edificiilor arhitecturale, a unui oraș contemporan existent într-o anumită stilistică arhitecturală. 4-5 schițe. F A4. Creion, rapidograf, stilou.

Exemple schițe

Creația arhitectului D. Liebeskind

Termenul compoziţie provine de la cuvintul latin “compozisitio”, ceea ce

înseamnă a compune, a alcătui. Orice lucrare artistică se compune din diferite

elemente plastice, care fiind armonizate, redau un anumit conţinut.

Compozitia plastica creată într-un spatiu plastic, prin organizarea elementelor de

limbaj plastic (puncte, linii, culori, forme) după anumite principii, creează o formă

unitară numită compozitie plastică, artistic

O compozitie este considerata unitară dacă prin eliminarea, scoaterea unui

element se strică ordinea şi echilibrul acesteia.

Procesul de organizare plastică a oricărei lucrări trece prin anumite stadii

creatoare şi de perfecţionare a mijloacelor artistice, care constituie integritatea

procesului de creaţie. Compoziţia artistică nu este o îngrămădire a diferitelor părţi,

ci o coordonare artistic chibzuită. Dec,i într-o compoziţie toate formele atît cele

principale, cît şi cele secundare se află într-o interdependenţă de formă, cromatică,

factură sau alt atribut, ea are un nivel artistic superior. Pentru a realiza o compoziție cu elementel arhitecturale contemporane trebuie să realizăm schițe de studiu al creației arhitecților contemporani renumiți, a edificiilor arhitecturale contemporane din marile orașe ale lumii etc . Schițele vor fi realizate în diverse materiale grafice, liniar sau cu modelare volumetrică, umbre proprii și umbre căzătoare, pentru ca mai apoi să le plasăm într-o schemă compozițională aleasă.    

Un stil arhitectural este o metodă specifică de construcție, caracterizat sau definit prin caracteristicile care îl fac remarcat. Un stil poate include elemente cum ar fi forma, metoda de construcție, materiale, și caracterul sau specificul regional. Cel mai adesea stilurile arhitecturale sunt clasificate ca o cronologie de stiluri, care se schimbă în timp, în funcție de perioada în care acestea s-au manifestat. Schimbările de stiluri pot reflecta, tradiții, credințe și religii în schimbare, sau apariția de noi idei și tehnologii noi, care fac posibile stiluri noi.

Prin urmare, stilurile arhitecturale, sunt influențate sau determinate de istoria unei societăți și sunt documentate în obiect de istoria arhitecturii. În orice perioadă, se pot manifesta mai multe stiluri, chiar și atunci când un stil se schimbă, deoarece acest lucru se face treptat, pentru ca arhitecți să învețe și să se adapteze la noile idei. Noul stil este, uneori, doar o replică sau o revoltă împotriva unui stil existent, cum ar fi "postmodernism" (înseamnă "după modernism"), care a fost constatat în ultimii ani. Maniera sa proprie și manifestarea a determinat un număr de stiluri cu alte nume.

Stilurile care provin din alte regiuni, păstrează caracteristicile definitorii originale, dar preiau elemente noi, specifice noii regiuni, astfel încât stilul original continuă să se dezvolte, iar după ce se răspândește sau evoluează, apar stiluri noi. De exemplu, „Stilul Renașcentist” a început în Italia, în anii 1425 și sa răspândit în toată Europa de Vest, în următorii 200 de ani. Stilul Renașcentist italian manifestat în Franța a fost consacrat și denumit mai târziu Stilul Renascentist Francez, de asemenea în Belgia, Germania sau Anglia fiind recunoscut ca Stil Renascentist dar cu caracteristici distincte și unice. Unele stiluri au fost răspândite prin intermediul colonialismului, fie prin migrația masiva a unei populații învățate din țara lor de origine, sau prin coloniștii, care s-au deplasat în alte țări. Un exemplu ar fi misiunile spaniole din California, în secolul al 18-lea când preoții spanioli au adus specialiști din Spania, care au construit într-un stil unic.

După ce un stil este dominat de un altul și a ieșit din modă, există adesea treziri și reinterpretări. De exemplu, clasicismul a fost reînviat de mai multe ori, dând naștere neoclasicismului (însemnând "clasicism nou"). De fiecare de fiecare dată când a fost reînviat, acesta a fost diferit. Stilul Misiunea spaniolă a fost reînviat 100 mai târziu ca "Misiunea Renașterea", și în curând a evoluat dând naștere „Renascentismului Colonial Spaniol”.

Arhitectura vernaculară, care se manifestă și este proprie unei țări, lucrurile funcționează ușor diferit și este listată separat. Este o metodă nativă de construire, utilizată de obicei de localnici, cu ajutorul și capacitatea forței de muncă specifice locului, metode și materiale locale, și care sunt folosite de obicei pentru structuri mici, cum ar fi cabanele din mediul rural. Aceasta variază de la regiune la regiune chiar și în interiorul unei țări, și ia în considerare câte puțin din stilurile sau tehnologiile naționale. Pe măsură ce societatea occidentală sa dezvoltat, stilurile autohtone au devenit în cea mai mare parte depășite de noile tehnologii și de standardele naționale de construcție.

Toate lucrările realizate pînă la sfîrșitul semestrului le veți stoca într-un portofoliu digital pe care îl veți prezenta online