Bazele desenului II. A.19.09. 18.05.20
Grupa: A.19.09. Anul I
Disciplina: Bazele desenului II
Profesori: Manea S. Manea N.
Data: 18.05.20
Durata: 2 ore
Tema Lectiei: Natură statică din 2-3obiecte de uz casnic cu draperie. F 50x60 creion. Legile perspective liniare în reprezentarea obiectelor volumetrice. Finisarea construcției naturii statice după legile perspectivei liniare.
Competența specifică dezvoltată:
1. Reprezentarea naturii statice în materiale și tehnici de desen.
Sarcina: Compuneți o natură statică din 2-3 obiecte de uz casnic cu draperie din obiecte pe care le aveți la moment. Construiți natura statică după legile perspective liniare.
Exemple ,,natura-statică”
Perspectiva volumelor obiectelor
Construcție în perspectivă
Cercetări asupra noţiunii de ”perspectivă” se atestă din timpuri străvechi. Dacă urmărim
traducerea după dicţionar ”
PERSPECTÍVĂ : 1. adj. (despre desene, proiecţii etc.) care reprezintă un obiect, un peisaj etc. în
perspectivă; 2.imagine prin proiectarea unui obiect pe o suprafaţă plană, folosind raze proiectate diver
gente sau paralele; disciplină care studiază metodele pentru construirea acestor imagini”.
Prin urmare, perspectiva este știinţa care se ocupă cu studierea și reprezentarea formelor în
spaţiu. Din perioada Renașterii se atestă cunoștinţe utilizate în acest domeniu. Operele unor mari
sculptori și arhitecţi conduc la elaborarea principiilor perspectivei liniare, care permite pictorilor ca
reprezentările bidimensionale pe suport să le confere iluzia spaţiului tridimensional.
Deci, termenul de perspectivă desemnează iluzia obiectelor tridimensionale creată în spaţiul
unei suprafeţe bidimensionale prin utilizarea anumitor metode de reprezentare în perspectivă.
Perspectiva reflectă culoarea din mediu - perspectiva aeriană : în apropiere culori calde, în depărtare -
culori reci și reprezentare liniară, numită perspectivă spaţială. Perspectiva liniară în arta Renașterii
este tabloul ce dă iluzia de spaţiu real în adîncime. Este o încercare a reda mai bine senzaţia de spaţiu
real prin care obiectele mai îndepărtate sunt reprezentate cu mai puţină claritate, mai estompate cu
tonuri deschise. O aplicare a perspectivei este lucrarea lui Leonardo da Vinci ” Mona Liza”, numită
tehnica ”sfumatto”.
Perspectiva liniară ne explică legile după care diferite volume din jurul nostru pot căpăta
aspecte foarte variate. Acest lucru se întîmplă deoarece elementele din natură sunt diferit aşezate ca
poziţie, înălţime şi depărtare faţă de locul în care se află desenatorul. Perspectiva liniară ne arată
procedeele grafice cu ajutorul cărora putem reprezenta cît mai corect, pe planul cu două dimensiuni
ale tabloului, cele trei dimensiuni ale oricărui volum aflat în spaţiu. Cele două dimensiuni ale tabloului
sunt lăţimea şi înălţimea, a treia dimensiune a unui volum în spaţiu este adîncimea.
Perspectiva este deci ştiinţa de a reprezenta lucrurile şi fiinţele în diferitele lor înfăţişări
aparente ochilor noştri.
Într-un plan al tabloului, linia de orizont împarte cîmpul vizual în două: jos – planul terestru, sub
linia de orizont, şi sus – planul aerian, care este deasupra liniei orizontului. Linia de orizont, nivelul
vederii se găseşte în dreptul ochilor desenatorului, numită linia de vedere. Pentru a obţine perspective
ale formelor și volumelor este necesar ca din fiecare muchie, colţ al acestuia să fie trasate linii de fugă
în puctul de pe linia orizontului (care este linia de vedere, adică nivelul ochilor, atunci cînd suntem
așezaţi sau privim obiectul din picioare), iar la intersecţia acestora obţinem perspectiva volumului (vezi
fig.2.1
Fig. 2.1 Perspectiva cubului : unghiulară și frontrală
2.2 Redarea în perspectivă a suprafețelor
(pătrat, dreptunghi, cerc)
Perspectiva pătratului. Studiul pătratului serveşte ca bază pentru perspectiva principalelor
suprafeţe, printre care şi a cercului. Perspectiva pătratului, dreptunghiului se determină trasînd din
punctele de vîrf ale muchiei linii de fugă în punctul de intersecţie de pe linia orizontului într-un punct
cînd este vedere frontală (vezi fig.2.2) și în două puncte, atunci cînd este perspectiva unghiulară (vezi
fig. 2.3).
Pentru cerc este mai simplu dacă acesta se înscrie într-un pătrat, apoi se indeplinește
perspectiva (vezi fig. 2.4). Deoarece toate lucrurile ce ne înconjoară se pot încorpora în corpuri
geometrice, astfel putem să reprezentăm mai simplu lumea înconjurătoare.
Fig. 2.4 Perspectiva cercului încorporat în pătrat- trapez, forma eliptică stă la baza obiectelor
de forme rotunde
2.3 Redarea în perspectivă a volumelor
Cubul este un corp geometric la care tote feţele sunt niște pătrate. Atunci cînd cubul se află în
faţa desenatorului, plasat cu o faţă, adică în poziţie frontală, perspectiva cubului se numește
perspectivă frontală. În acest caz faţa cubului este paralelă cu linia de orizont, iar liniile de fugă se
unesc într-un singur punct. Din muchiile pătratului se duc liniile de fugă în punctul de intersecţie pe
linia de orizont, atunci cînd cubul se află sub linia orizontului, deasupra liniei orizontului sau la nivelul
liniei orizontului. (vezi fig. 2.1, 2.5)
Fig.2.5 Perspectiva frontală și unghiulară a cubului, înscrierea cercului în baza pătratului
După perspectiva frontală a cubului este uşor a reprezenta perspectiva cercului înscris în baza
cubului – trapez, ce formează o elipsă (vezi fig. 2.5). Perspectiva unghiulară a cubului este mai
complicată. Aceasta presupune aşezarea cubului cu o muchie spre desenator, iar liniile de fugă din
muchia cubului pleacă în două puncte pe linia de orizont. Perspectiva unghiulară a cubului poate avea
o faţă mai mică, alta mai mare sau ambele egale (vezi fig. 2.6)
Fig. 2.6 Perspectiva unguilară a cubului
Unghiul de plecare a liniilor de fugă din muchiile cubului poate fi verificat cu ajutorul creionului
amplasat orizontal la muchia cubului. La reprezentarea perspectivei unghiulare a cubului trebuie să fim
atenţi la muchia cubului, care este cea mai mare proporţie din laturile cubului. Laturile cubului ce
pleacă în perspectivă formează cu o orizontală, în partea de sus, un unghi mai mic, jos – un unghi mai
mare (vezi fig. 2.7)
Fig. 2.7 Proporţionarea cubului
La reprezentarea cubului în perspectivă feţele acestuia pot fi văzute diferit: una mai mare, alta
mai mică sau ambele egale; cu cît faţa este mai mare, cu atît muchia cubului este mai sus, dacă feţele
cubului sunt egale, atunci muchiile sunt la un nivel (vezi fig. 2.8)
Fig. 2.8 Perspectiva unghiulară a cubului
După acelaşi principiu se construiesc corpurile ce au la bază un pătrat sau un dreptunghi:
prisma, piramida, conul etc. Pătratul de la baza acestor forme este o unitate de măsură în crearea
armoniei în arhitectură din perioada antică. ”Pătratele dinamice”, numite ”canonul armoniei”, sunt
legi fundamentale aflate la baza construcţiei edificiilor arhitectonice în diferite arii culturale.
Perspectiva corpurilor geometrice este reprezentată în figura 2.9
Fig. 2.9 Corpuri geometrice în perspectivă.
Perspectva corpurilor de rotaţie amplasate perpendicular pe suprafaţă
Corpurile de ce au la o bază sau la ambele forma rotundă – cercul, cilindrul, conul, sunt corpuri
de rotaţie. Din cele cercetate mai sus am observat că cercul poate fi înscris într-un pătrat şi poate fi
construit în perspectivă o elipsă.
Deseori la reprezentarea corpurilor ce au la bază elipsa se observă mai multe greșeli, deci să le
analizăm și să nu le repetăm (vezi fig. 2.10).
Fig. 2.10 Greșeli în reprezentarea cilindrului (a, b, c, d); e - corectă
Pentru a evita aceste greșeli să urmărim perspectiva corectă a elipsei:
– cu cît baza corpului se află mai aproape de linia de orizont, elipsa este mai închisă;
– cînd una din baze coincide cu linia de orizont, elipsa are forma unei drepte;
– cînd baza corpului este mult mai sus de linia orizontului, elipsa de la bază este mai deschisă,
iar elipsa ovală are forma rotundă și nu ascuţită;
După acest principiu se construiesc corpurile de rotaţie.
Conul. Pentru a construi un corp geometric la baza căruia se află un cerc, care poate fi înscris
într-un pătrat, este necesar să construim pătratul în perspectivă – un trapez, apoi trasăm diagonalele
lui, din centru trasăm o perpendiculară, înălţimea conului (vezi fig. 2.9).
Cilindrul. La reprezentarea perspectivei cilindrului, care are la baze cercuri de mărime egală,
înscrise în pătrate, în perspectivă cilindrul la baza de sus va avea o elipsă mai închisă, iar la baza de jos -
o elipsă mai deschisă (vezi fig. 2.9). Pentru a reprezenta un cilindru în perspectivă este mai uşor dacă el
va fi încadrat într-o prismă patrulateră.
Perspectiva corpurilor de rotaţie amplasate paralel pe suprafaţă
Deci, dacă cercul poate fi înscris într-un pătrat, iar feţele cubului sunt pătrate; de aici găsim perspectiva
unghiulară a cubului şi elipsele înscrise pe feţele cubului (vezi fig. 2.11). Astfel se construiesc elipsele
corpurilor așezate paralel pe suprafaţa suportului.
Fig. 2.11 Înscrierea elipsei pe suprafaţa cubului
Fig. 2.12 Metoda de reprezentare a elipsei pe o faţă a cubului
Pentru desenarea elipsei pe o faţă a cubului se găsesc diagonalele, la intersecţia acestora din
mijloc se trasează axele verticale și orizontale, apoi printr-o racordare lină se rotunjește forma elipsei
(vezi fig. 2.12). În multe desene elipsa se axează pe verticală (a), însă corectă va fi cea care se axează
pe diagonală (b), (vezi fig. 2.13)
Fig. 2.13 Reprezentarea elipsei în formă romboidală.
Reprezentarea cilindrului sau altui corp ce are la bază un cerc amplasat paralel pe suprafaţa
mesei se încadrează la început într-o prismă patrulateră, după ce vor fi găsite elipsele bazelor (fig. 2.14)
Fig. 2.14 Corpuri amplasate paralel pe suport
Sfera. La reprezentarea volumului sferei mai simplu este dacă aceasta se încorporează într-un
cub, iar elipsele se desenează pe orizontală și diagonale (vezi fig. 2.15).
Disciplina: Bazele desenului II
Profesori: Manea S. Manea N.
Data: 18.05.20
Durata: 2 ore
Tema Lectiei: Natură statică din 2-3obiecte de uz casnic cu draperie. F 50x60 creion. Legile perspective liniare în reprezentarea obiectelor volumetrice. Finisarea construcției naturii statice după legile perspectivei liniare.
Competența specifică dezvoltată:
1. Reprezentarea naturii statice în materiale și tehnici de desen.
Sarcina: Compuneți o natură statică din 2-3 obiecte de uz casnic cu draperie din obiecte pe care le aveți la moment. Construiți natura statică după legile perspective liniare.
Exemple ,,natura-statică”
Perspectiva volumelor obiectelor
Construcție în perspectivă
Cercetări asupra noţiunii de ”perspectivă” se atestă din timpuri străvechi. Dacă urmărim
traducerea după dicţionar ”
PERSPECTÍVĂ : 1. adj. (despre desene, proiecţii etc.) care reprezintă un obiect, un peisaj etc. în
perspectivă; 2.imagine prin proiectarea unui obiect pe o suprafaţă plană, folosind raze proiectate diver
gente sau paralele; disciplină care studiază metodele pentru construirea acestor imagini”.
Prin urmare, perspectiva este știinţa care se ocupă cu studierea și reprezentarea formelor în
spaţiu. Din perioada Renașterii se atestă cunoștinţe utilizate în acest domeniu. Operele unor mari
sculptori și arhitecţi conduc la elaborarea principiilor perspectivei liniare, care permite pictorilor ca
reprezentările bidimensionale pe suport să le confere iluzia spaţiului tridimensional.
Deci, termenul de perspectivă desemnează iluzia obiectelor tridimensionale creată în spaţiul
unei suprafeţe bidimensionale prin utilizarea anumitor metode de reprezentare în perspectivă.
Perspectiva reflectă culoarea din mediu - perspectiva aeriană : în apropiere culori calde, în depărtare -
culori reci și reprezentare liniară, numită perspectivă spaţială. Perspectiva liniară în arta Renașterii
este tabloul ce dă iluzia de spaţiu real în adîncime. Este o încercare a reda mai bine senzaţia de spaţiu
real prin care obiectele mai îndepărtate sunt reprezentate cu mai puţină claritate, mai estompate cu
tonuri deschise. O aplicare a perspectivei este lucrarea lui Leonardo da Vinci ” Mona Liza”, numită
tehnica ”sfumatto”.
Perspectiva liniară ne explică legile după care diferite volume din jurul nostru pot căpăta
aspecte foarte variate. Acest lucru se întîmplă deoarece elementele din natură sunt diferit aşezate ca
poziţie, înălţime şi depărtare faţă de locul în care se află desenatorul. Perspectiva liniară ne arată
procedeele grafice cu ajutorul cărora putem reprezenta cît mai corect, pe planul cu două dimensiuni
ale tabloului, cele trei dimensiuni ale oricărui volum aflat în spaţiu. Cele două dimensiuni ale tabloului
sunt lăţimea şi înălţimea, a treia dimensiune a unui volum în spaţiu este adîncimea.
Perspectiva este deci ştiinţa de a reprezenta lucrurile şi fiinţele în diferitele lor înfăţişări
aparente ochilor noştri.
Într-un plan al tabloului, linia de orizont împarte cîmpul vizual în două: jos – planul terestru, sub
linia de orizont, şi sus – planul aerian, care este deasupra liniei orizontului. Linia de orizont, nivelul
vederii se găseşte în dreptul ochilor desenatorului, numită linia de vedere. Pentru a obţine perspective
ale formelor și volumelor este necesar ca din fiecare muchie, colţ al acestuia să fie trasate linii de fugă
în puctul de pe linia orizontului (care este linia de vedere, adică nivelul ochilor, atunci cînd suntem
așezaţi sau privim obiectul din picioare), iar la intersecţia acestora obţinem perspectiva volumului (vezi
fig.2.1
2.2 Redarea în perspectivă a suprafețelor
(pătrat, dreptunghi, cerc)
Perspectiva pătratului. Studiul pătratului serveşte ca bază pentru perspectiva principalelor
suprafeţe, printre care şi a cercului. Perspectiva pătratului, dreptunghiului se determină trasînd din
punctele de vîrf ale muchiei linii de fugă în punctul de intersecţie de pe linia orizontului într-un punct
cînd este vedere frontală (vezi fig.2.2) și în două puncte, atunci cînd este perspectiva unghiulară (vezi
fig. 2.3).
Pentru cerc este mai simplu dacă acesta se înscrie într-un pătrat, apoi se indeplinește
perspectiva (vezi fig. 2.4). Deoarece toate lucrurile ce ne înconjoară se pot încorpora în corpuri
geometrice, astfel putem să reprezentăm mai simplu lumea înconjurătoare.
de forme rotunde
2.3 Redarea în perspectivă a volumelor
Cubul este un corp geometric la care tote feţele sunt niște pătrate. Atunci cînd cubul se află în
faţa desenatorului, plasat cu o faţă, adică în poziţie frontală, perspectiva cubului se numește
perspectivă frontală. În acest caz faţa cubului este paralelă cu linia de orizont, iar liniile de fugă se
unesc într-un singur punct. Din muchiile pătratului se duc liniile de fugă în punctul de intersecţie pe
linia de orizont, atunci cînd cubul se află sub linia orizontului, deasupra liniei orizontului sau la nivelul
liniei orizontului. (vezi fig. 2.1, 2.5)
După perspectiva frontală a cubului este uşor a reprezenta perspectiva cercului înscris în baza
cubului – trapez, ce formează o elipsă (vezi fig. 2.5). Perspectiva unghiulară a cubului este mai
complicată. Aceasta presupune aşezarea cubului cu o muchie spre desenator, iar liniile de fugă din
muchia cubului pleacă în două puncte pe linia de orizont. Perspectiva unghiulară a cubului poate avea
o faţă mai mică, alta mai mare sau ambele egale (vezi fig. 2.6)
Unghiul de plecare a liniilor de fugă din muchiile cubului poate fi verificat cu ajutorul creionului
amplasat orizontal la muchia cubului. La reprezentarea perspectivei unghiulare a cubului trebuie să fim
atenţi la muchia cubului, care este cea mai mare proporţie din laturile cubului. Laturile cubului ce
pleacă în perspectivă formează cu o orizontală, în partea de sus, un unghi mai mic, jos – un unghi mai
mare (vezi fig. 2.7)
La reprezentarea cubului în perspectivă feţele acestuia pot fi văzute diferit: una mai mare, alta
mai mică sau ambele egale; cu cît faţa este mai mare, cu atît muchia cubului este mai sus, dacă feţele
cubului sunt egale, atunci muchiile sunt la un nivel (vezi fig. 2.8)
După acelaşi principiu se construiesc corpurile ce au la bază un pătrat sau un dreptunghi:
prisma, piramida, conul etc. Pătratul de la baza acestor forme este o unitate de măsură în crearea
armoniei în arhitectură din perioada antică. ”Pătratele dinamice”, numite ”canonul armoniei”, sunt
legi fundamentale aflate la baza construcţiei edificiilor arhitectonice în diferite arii culturale.
Perspectiva corpurilor geometrice este reprezentată în figura 2.9
Perspectva corpurilor de rotaţie amplasate perpendicular pe suprafaţă
Corpurile de ce au la o bază sau la ambele forma rotundă – cercul, cilindrul, conul, sunt corpuri
de rotaţie. Din cele cercetate mai sus am observat că cercul poate fi înscris într-un pătrat şi poate fi
construit în perspectivă o elipsă.
Deseori la reprezentarea corpurilor ce au la bază elipsa se observă mai multe greșeli, deci să le
analizăm și să nu le repetăm (vezi fig. 2.10).
Pentru a evita aceste greșeli să urmărim perspectiva corectă a elipsei:
– cu cît baza corpului se află mai aproape de linia de orizont, elipsa este mai închisă;
– cînd una din baze coincide cu linia de orizont, elipsa are forma unei drepte;
– cînd baza corpului este mult mai sus de linia orizontului, elipsa de la bază este mai deschisă,
iar elipsa ovală are forma rotundă și nu ascuţită;
După acest principiu se construiesc corpurile de rotaţie.
Conul. Pentru a construi un corp geometric la baza căruia se află un cerc, care poate fi înscris
într-un pătrat, este necesar să construim pătratul în perspectivă – un trapez, apoi trasăm diagonalele
lui, din centru trasăm o perpendiculară, înălţimea conului (vezi fig. 2.9).
Cilindrul. La reprezentarea perspectivei cilindrului, care are la baze cercuri de mărime egală,
înscrise în pătrate, în perspectivă cilindrul la baza de sus va avea o elipsă mai închisă, iar la baza de jos -
o elipsă mai deschisă (vezi fig. 2.9). Pentru a reprezenta un cilindru în perspectivă este mai uşor dacă el
va fi încadrat într-o prismă patrulateră.
Perspectiva corpurilor de rotaţie amplasate paralel pe suprafaţă
Deci, dacă cercul poate fi înscris într-un pătrat, iar feţele cubului sunt pătrate; de aici găsim perspectiva
unghiulară a cubului şi elipsele înscrise pe feţele cubului (vezi fig. 2.11). Astfel se construiesc elipsele
corpurilor așezate paralel pe suprafaţa suportului.
Pentru desenarea elipsei pe o faţă a cubului se găsesc diagonalele, la intersecţia acestora din
mijloc se trasează axele verticale și orizontale, apoi printr-o racordare lină se rotunjește forma elipsei
(vezi fig. 2.12). În multe desene elipsa se axează pe verticală (a), însă corectă va fi cea care se axează
pe diagonală (b), (vezi fig. 2.13)
Fig. 2.13 Reprezentarea elipsei în formă romboidală.
Reprezentarea cilindrului sau altui corp ce are la bază un cerc amplasat paralel pe suprafaţa
mesei se încadrează la început într-o prismă patrulateră, după ce vor fi găsite elipsele bazelor (fig. 2.14)
Sfera. La reprezentarea volumului sferei mai simplu este dacă aceasta se încorporează într-un
cub, iar elipsele se desenează pe orizontală și diagonale (vezi fig. 2.15).
Comentarii
Trimiteți un comentariu